Comunicarea cu Pacienții Între 1 și 3 Ani

Copiii mici la vârsta de 1-3 ani învață multe despre mediul lor prin explorare și încearcă să facă alegeri bune. Încet, ei învață autocontrolul.

În intervalul 1 - 2 ani, încep să fie folosite verbele și se realizează propoziții scurte. Copilul își poate reprezenta obiecte care nu sunt prezente și verbalizează experiențe senzoriale (dulce, sărat), implicații afective (bun, rău). Acum este etapa întrebărilor ("ce este?", "de ce?", "cum?", "unde?").

Copilul înțelege comenzile simple ale adulților, limbajul devine mai coerent și logic (adecvat contextual) și găsește cuvinte pentru exprimarea: dorințelor, voinței, dificultăților și a sentimentelor.

La 2 – 3 ani, cel mic identifică obiectele după utilitatea lor: peria de păr, lingura, paharul etc.

Înțelege aproximativ 500 cuvinte, distinge pluralul substantivelor și înțelege atributele (mare, mic, lung, scurt).

Acum primiți deja răspunsuri la întrebări precum: "ce? unde? ce mănânci? cu ce ești îmbrăcat?".

În intervalul 19 – 36 luni prezintă importanță:

• jocuri de etichetare a obiectelor din jur
• jocuri cu întrebări și răspunsuri
• povestiri după imagini mari și clare, cu numirea obiectelor și a personajelor;
• activități de explorare a obiectelor în care copilul descrie ceea ce vede
• copilul răsfoiește cărți și recitește singur povestea cunoscută.

Cuvintele alese au un impact foarte mare asupra pacienților și asupra relației dintre cadrele medicale și aceștia. Deși există multe fațete ale modului în care comunicarea cu pacienții este realizată, cuvintele folosite pentru a transmite mesajul sunt critice și influențează modul în care este primit acesta de către pacienți.

11 sfaturi pentru comunicarea cu copiii între 1 și 3 ani:

1. Aflarea numelui copilului înainte:

O adresare prietenoasă poate ajuta la crearea unei relații benefice cu copilul care se află în suferință. Înainte de vizita inițială, trebuie asigurat asistentul medical că știe numele complet al pacientului până a intra în salon.

2. Prezentarea este importantă:

Copiii se vor simți mai confortabil și vor dori să comunice dacă vor simți că asistentul medical se poartă cu aceștia ca și când ar fi o persoană cunoscută și nu un cadru medical de care să le fie teamă. Așadar, de fiecare dată când asistenții medicali intră în discuție cu un pacient, este bine să se prezinte și să îl asigure că are intenții bune.

3. Coborârea fizică la nivelul pacienților:

În momentul în care asistentul medical dorește să interacționeze cu copiii, pentru a le diminua și cea mai mică teamă, coborârea fizică la nivelul ochilor acestora este tehnica ideală; luarea unui scaun sau statul lângă ei pe pat. Acest lucru demonstrează că ei sunt ascultați, ceea ce îi face mai cooperanți și se vor simți confortabili în prezența cadrelor medicale.

4. Zâmbitul:

Acest lucru este deosebit de important atunci când asistenții medicali îi întâlnesc pe pacienții în secția de pediatrie. Zâmbetul și o atitudine pozitivă îi va face să se simtă în siguranță și vor comunica mult mai ușor cu cadrele medicale.

5. Acceptarea că părinții vor fi prezenți:

Unele proceduri și tratamente sunt dureroase și le creează o stare de disconfort copiilor, de aceea este important pentru aceștia dacă sunt susținuți de părinți și de cadrele medicale. Astfel, atunci când se poate, este necesară acceptarea că părinții vor fi prezenți în salon și comunicarea deschisă cu aceștia. Este indicată utilizarea unei abordări centrată pe familie, ceea ce înseamnă că asistenții medicali îi vor include, implica și vor comunica cu toți membrii familiei împreună cu pacientul.

6. Sinceritatea este apreciată:

Explicarea a ceea ce urmează să se întâmple ajută pacientul să facă față problemei de sănătate. Majoritatea pacienților au dificultăți în a-și da seama cu exactitate ce urmează să se întâmple cu ei, indiferent dacă sunt copii sau adulți. Cu cât planul de tratament este mai complex, cu atât mai mare este provocarea de a fi sigur că pacientul sau părintele îl înțelege cu adevărat.

7. Evitați ridicarea tonului vocii:

Copiii urăsc să fie certați sau să li se vorbească pe un ton apăsat. Având un astfel de comportament, le va crea o stare de frică, ceea ce va duce la o lipsă de implicare în discuțiile cu cadrele medicale.

8. Solicitarea întrebărilor:

Întrebarea clasică: "Aveți întrebări?" adresată în timpul ridicării în picioare și îndreptării spre ușă nu este cel mai eficient mod de a-i face pe pacienți să comunice. Este indicată formularea acestei întrebări mai prietenos, în timp ce rămâneți așezat lângă pacient sau părinți.

9. Comunicarea bidirecțională este importantă:

Comunicarea trebuie să fie bidirecțională, nu un monolog sau un exercițiu de tip întrebare-răspuns. Este necesară acordarea unei atenții deosebite comunicării bazată pe protocol, chiar dacă este o serie rigidă de întrebări predeterminate.

10. Folosirea empatiei:

În cazul asistentelor medicale de pe secția de pediatrie, empatia este definită cel mai bine ca fiind capacitatea de a recunoaște emoțiile trăite de un pacient sau de părinte. Dacă se deține această caracteristică va fi mult mai ușoară crearea relațiilor cu pacienții și comunicarea cu aceștia.

11. Folosirea informațiilor care sunt oferite:

Această tehnică implică repetarea unui cuvânt sau a unei expresii semnificative pe care pacientul a spus-o. Este deosebit de utilă atunci când un pacient a vorbit despre sentimentele sale. Este o tehnică sigură pentru că nu oferă o interpretare, ci pur și simplu indică faptul că s-a auzit ce anume a spus pacientul și, cel mai probabil, astfel îl va face pe el să o detalieze.

Serviciul de suport și consiliere psihologică telefonică este disponibil tuturor asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali din București. Pentru mai multe detalii privind programul de consiliere ne puteți scrie la psihoassist@oammrbuc.ro sau puteți accesa PSIHO-ASSIST: Serviciul de suport și consiliere psihologică telefonică și online pentru membrii OAMGMAMR filiala București

Suntem alături de voi!